Ce face Maria când primește laude și cinste din partea Elisabetei? Le dă mai departe Domnului care este cu totul vrednic de ele.

Și nu le dă oricum. Le dă folosind cuvintele înaintașilor ei. Psalmiști, profeți dar și Ana, mama lui Samuel, sunt citați de către Maria în cântarea ei de laudă. Foarte puțini oameni sunt capabili să facă ceea ce face Maria prin cântarea ei. Câți dintre noi putem cita din memorie versete din diverse cărți ale Bibliei și le putem aranja astfel încât să formeze o cântare nouă și coerentă? Câți dintre noi îi putem adăuga și versuri originale? Maria face toate astea spontan.

Maria nu era o fată obișnuită. Maria avea o cunoștință a Scripturilor la o vârstă foarte fragedă, care o întrecea pe cea a multor rabini. Da, ea venea dintr-o familie modestă, dar e departe de a avea cunoștințe sau gândire simplă. Și, poate contrar așteptărilor, tocmai pentru că era atât de bine pregătită în textul sacru (o reală anomalie pentru vremea respectivă ca o fată să se dedice atât de mult Scripturilor; din păcate, 2000 de ani mai târziu a rămas tot o anomalie), ea dă dovadă de smerenie. Nu își arogă laudele Elisabetei, ci își ridică privirea spre Cel care făcea aceste lucruri mari cu ea. Ea poate face asta pentru că atât inima, cât și mintea ei sunt familiarizate cu Scriptura. De acolo a căpătat ea fascinația pentru Dumnezeu. Acolo a descoperit puterea Lui. Acolo a întrezărit inima Lui.

Pentru Maria, primirea complimentelor e transformată în închinare, prin smerenie. E atât de ușor ca prin primirea unor complimente, aceasta să ducă la mândrie. Maria ar fi putut spune că nu-i nimeni ca ea. Și ar fi avut dreptate, o singură mamă a avut Mântuitorul. Cu toate acestea, laudele nu i se urcă la cap, ci sunt oferite mai departe ca jertfe pentru Cel vrednic de ele.

Cunoștința nu a îngâmfat-o pe Maria, pentru că ea nu avea doar o minte plină de Lege, ci avea și o inimă transformată. Tocmai strădaniile continue în a-L cunoaște pe Dumnezeu din ce în ce mai bine au dat naștere smereniei, iar smerenia a dat naștere închinării.

Cum ai putea să-ți iei nasul la purtare când meditezi la măreția lui Dumnezeu? Ce este omul în comparație cu El? Cum ai putea să crezi că talentul sau înțelepciunea sau inteligența ta te-au adus pe culmile succesului când tu vezi harul Lui nemeritat în fiecare ușă a oportunității care ți-a fost deschisă? O cunoaștere reală a Domnului, o trăire alături de El, o urmărire intenționată a unei relații intime și personale cu Creatorul nostru va rodi întotdeauna smerenie. Iar smerenia… O, smerenia, ne aduce de fiecare dată în închinare. El e singurul vrednic de laudă!

Singur

Ana Blandiana

El este unul singur
Nu pentru că, dintre toţi,
Este cel adevărat,
Ci pentru că
Sâmburele tuturor este acelaşi.
În frunzele stejarului,
În măruntaiele păsărilor,
În iepurele din lună,
În pâine şi vin,
El este unul singur.
Atât de singur,
Încât i se face urât
Și se naşte.