„Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” –  Romani 14:17

La nașterea unui nou rege (cu potențial să-i ia locul peste mai mult de un deceniu sau două, nu exista niciun pericol iminent), Irod reacționează violent. Nu știm câți copii au fost omorâți la cuvântul lui, dar știm că răsuna orașul de strigătele de durere ale mamelor din Betleem.

Violența este răspunsul fricii, atât cea fizică, cât și cea verbală sau emoțională. Un pastor țipă la enoriași pentru că îi e frică să nu piardă atenția lor, un soț își lovește soția pentru că îi e frică de pierderea controlului asupra ei, un prieten își șantajează emoțional alt prieten de teama că relația lor se răcește.

Pacea este rezultatul dragostei. Știm că doar dragostea desăvârșită izgonește frica. 

„În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” – Isaia 30:15

Într-o lume tulburată și care se polarizează așa de ușor pe teme politice, morale și religioase, pacea este cartea de identitate a celor care Îl cunosc pe Dumnezeu. Și nu doar astăzi este așa, Iisus a venit într-o societate care din multe puncte de vedere seamănă cu cea de azi. Oamenii tot oameni rămân. Două mii de ani mai târziu, ne luptăm cu aceleași neliniști și cu aceleași păcate. Avem doar niște gadgeturi în plus. Într-o astfel de lume, care vede obținerea păcii doar prin metode politice, se întrupează Isus ca să ne spună că există o pace care nu se clatină indiferent de valuri. El e cel care are seninătatea să doarmă în furtuni, iar vestea bună este că dorește să ne-o dea și nouă.

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” – Ioan 14:27

Avem nevoie de pace în trei direcții distincte, direcții care sunt interconectate și se hrănesc una pe alta. Adesea, când urmărim înaintarea în una din aceste direcții, vom observa cum vom face progrese și în celelalte două.

Pacea cu tine însuți ia naștere din trăirea practică a valorilor în care crezi. Atunci când ne ignorăm conștiința, când facem lucruri din cauza presiunii pe care o pun alții pe noi, fie ele chiar și lucruri bune sau din obligații pe care nu ne mai dorim să le respectăm, ceva din interiorul nostru țipă. Devenim neliniștiți. Ne compromitem moral când subestimăm importanța păcii interioare și comitem sau gândim lucruri care nu se aliniază cu principiile în care credem cu adevărat (nu cele în care zicem că credem, ci acelea care cu adevărat ne domnesc inima și viața). Și nu este deloc ușor să trăiești cu așa ceva, mai ales pe termen îndelungat. Somnul ne vizitează mai rar, devenim irascibili, ursuzi și egoiști.

„Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.” – Iacov 3:17-18 

Pacea cu semenii este posibilă atunci când devenim făcători de pace. Iisus zicea că sunt fericiți cei din categoria asta. Interesant este că nu cei ce mențin pacea sunt fericiți, ci cei care o fac. Asta înseamnă că a accepta orice, de dragul de a păstra armonia în casă, la job sau în orice relație nu este felul în care Dumnezeu ne cheamă să obținem pacea. Pacea adevărată, unde ambele tabere ajung la un consens real, necesită ca ambele tabere să fie de acord cu termenii acelei păci. Nu e pace când tăcem din teama că cuvintele noastre vor fi întâmpinate cu violență. Războiul se duce, doar că se duce în liniște. Făuritorii de pace se expun adesea la pericol, pentru că mulți care zic că vor să se împace nu doresc asta cu adevărat și oalele se sparg des în capul celui care a încercat să faciliteze medierea. E riscantă meseria asta. E mult mai ușor să îți vezi de treaba ta și să lași în continuare conflictele să-i dezbine pe cei de lângă tine.

„Dobândește întâi pacea lăuntrică și mulți vor afla odihnă în preajma ta.” – Sf. Serafim

Pacea cu Dumnezeu este esențială pentru comuniunea cu El. Ce bine că Iisus este făcătorul de pace între noi și Dumnezeu! După cum ziceam, făcătorii de pace și-o iau zdravăn din când în când, iar Iisus are semnele cuielor drept dovadă. Ce bine că ușa este deschisă! Ce bine că drumul ne este cunoscut!

„Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” – Evrei 12:14

Mulțumim, Iisuse, pentru că ai venit ca să ne fii Prinț al păcii!

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Prinț al păcii.” – Isaia 9:6

Întrebări pentru reflecție:

Ai nevoie de pace în vreuna din cele trei direcții?

Roagă-te Domnului să ți-L descopere pe Iisus ca Prinț al păcii într-o profunzime pe care nu ai experimentat-o până acum. Crede adevărurile pe care le descoperi și lasă-le să îți transforme viața.