Ambii evangheliști care introduc istoria nașterii Mântuitorului în scrierile lor își construiesc narațiunea punând în antiteză Pruncul proaspăt venit cu cei care stăpâneau lumea la vremea respectivă. Irod și Caesar Augustus sunt unii dintre cei mai buni exponenți pentru imperiul lumii. Matei ne detaliază rolul lui Irod în narațiunea întrupării, iar Luca ne trimite la contextul istoric, amintindu-ne că Roma stăpânea peste Israel la momentul respectiv.

Intrarea lui Iisus în lume contrastează puternic cu actualii ei stăpâni.

Irod a fost unul dintre cei mai bogați oameni care au trăit vreodată. De origine din Edom, moștenitorul unui amplu imperiu de afaceri al negustorilor de condimente și fiul unei prințese arabe, el devine regele Iudeii și este subordonat Romei. Există istorici care spun că venitul anual al lui Irod era de peste o sută de ori mai mare decât Produsul Intern Brut al regiunii peste care domnea, datorită comerțului internațional. Irod a fost, de asemenea, și unul dintre cei mai paranoici lideri de stat din istorie, fiind obsedat de putere și continuu bănuitor că pe la toate colțurile sunt oameni care vor să-i fure coroana. Astfel, în ultimii ani din viață și-a ucis chiar trei dintre propriii copii sub acest pretext.

Tot sub auspiciul grandorii și al fricii, Irod a lăsat omenirii unele dintre cele mai spectaculoase clădiri construite vreodată. Își construiește trei palate, un nou templu (în locul celui din vremea lui Ezra și Neemia), sisteme de irigare și rețele de pasaje, multe dintre ele bine conservate până în prezent. Tot ce făcea Irod era la superlativ: clădirile erau construite din pietre imense, care aveau până la 260.000 de kilograme, minate la câțiva zeci de kilometri de Ierusalim. Nici astăzi nu se știe exact cum au fost transportate.

Natura subversivă a planului lui Dumnezeu este că El Își va trimite Fiul să se nască în umbra palatului grandios al lui Irod. În Evanghelia după Matei, sunt puse în contrast două împărății. Un rege stăpânește cu mână de fier peste supușii lui. El construiește clădiri incredibile care îți taie răsuflarea și realizează fapte uimitoare de inginerie. Ingeniozitatea și bogăția lui nu au egal. El ridică munți acolo unde nu există. Da, Irod chiar a făcut asta. Voia un palat pe un munte, dar nu erau munți, așa că a ordonat construcția unuia pe care să așeze Herodium. Aduce apă în locuri inaccesibile până atunci și domină piața inovației și a măiestriei. Viața lui este decorată cu argint, aur și cele mai alese bunuri. Celălalt Rege se naște într-o familie săracă și respinsă, cu probleme de reputație, dintr-un sat numit Nazaret. Se naște în condiții umile, în camera destinată animalelor dintr-o casă simplă a Betleemului. Nașterea Sa este anunțată celor marginalizați din societate, iar venirea Sa este sărbătorită de păstori. 

Un rege este lider în imperiul lumii. Celălalt ne aduce Împărăția lui Dumnezeu.

Obsesia pentru avere și grandoare și frica că cineva i-ar putea lua locul, îi fură lui Irod șansa de a se bucura de ceea ce are și de a trăi în pace.

Evanghelia după Luca ne spune, de asemenea, povestea a două împărății. Iisus rămâne reprezentantul Împărăției lui Dumnezeu, însă Caesar Augustus îi ia locul lui Irod ca reprezentant al imperiului lumii. Alegerea lui Luca nu este una întâmplătoare.

În lupta dintre Marcus Antonius și Octavius pentru controlul Romei, după moartea lui Iulius Caesar, cel din urmă câștigă și își ia titlul de Caesar Augustus. În mod semnificativ a contribuit la victoria lui politică campania de propagandă conform căreia cometa care a traversat cerul după moartea tatălui său adoptiv Iulius Caesar, era însuși împăratul mort care accedea la statut divin, devenind zeu. Astfel, Octavius își ia titlul de divi filius (fiul divin). Din acest punct al Imperiului Roman, toți conducătorii care se vor succede vor pretinde că au statut divin (aceasta era o campanie eficientă de Relații Publice, mai ales în teritoriile din Asia și Asia Mică), iar Caesar Augustus se va autoproclama pe monede, pe documente, pe diverse plăci memoriale ca fiind fiul celui preaînalt, cu referire la Iulius Caesar; eternul prinț al păcii, regele regilor. Se spunea chiar că nu există alt nume sub soare în care poți fi scăpat de teroare, cu excepția lui Caesar Augustus. Îți sună cunoscute aceste fraze? Propaganda era răspândită în toate provinciile romane, inclusiv în Iudeea.

De aceea, autorii Evangheliilor și ale epistolelor folosesc aceleași titulaturi cu privire la Iisus. Era modul lor de a combate propaganda romană. Da, Caesar Augustus se declarase toate aceste lucruri, dar există Unul care, cu adevărat este toate acestea. Salvatorul lor nu era un lider politic, ci era Hristosul care, deși era demn de toate aceste titluri, S-a întrupat și a trăit o viață umilă, arătându-ne că Împărăția lui Dumnezeu nu e formată din cei care se cred mai buni sau mai speciali ca alții, ci din cei smeriți, care întind mâna păcii tuturor celor care o caută.

Căutarea înălțării personale și arogarea titlurilor grandioase care nu îi aparțin, îi fură lui Caesar Augustus pacea.

Întrebări pentru reflecție:

Ce îți spune modul contrastant (cu ce era așteptat de la un împărat) în care Domnul Iisus se întrupează și trăiește pe pământ despre adevărata bogăție? Care este ea?

Ce îți spun nașterea și viața Lui despre putere și influență? Cum arată adevărata putere?

De unde vine siguranța și pacea? Ți-o poți asigura singur?