Iisus spune despre El Însuși că a venit să împlinească Legea. De asemenea, după înviere, le deschide Scripturile celor doi în drumul spre Emaus și le arată cum vorbesc acestea despre El.

Oriunde te întorci în Vechiul Legământ, descoperi că Dumnezeu a lăsat în mod intenționat indicii ale răscumpărării pentru a arăta către venirea lui Mesia. Unele sunt destul de evidente, precum profețiile, iar altele sunt ascunse, având nevoie de Iisus drept cheie sau ca revelație care dezvăluie profunzimea pasajului.

Vorbind despre evrei și înțelegerea lor asupra Vechiului Testament, Pavel a spus: „Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.” (2 Corinteni 3:14).

Cu alte cuvinte, când evreii citesc Vechiul Testament, sunt orbi la semnificația lui adevărată – deși îl pot înțelege într-un sens istoric, pierd mesajul, deoarece totul arată către Iisus Hristos. El este cheia care înlătură vălul și aduce claritate întregii Scripturi. Pavel spune că Iisus este prezent pe fiecare pagină a Bibliei.

Să luăm un exemplu din indiciile răscumpărării care se regăsesc în Vechiul Testament.

Ce este într-un nume? Shakespeare este faimos pentru întrebarea sa despre ce semnificație are un nume. Un trandafir, oricum ar fi numit, ar avea același parfum plăcut. Cu toate acestea, studiind Scriptura, descoperim că numele au o mare importanță. Un nume nu era doar un mijloc de a desemna o persoană, ci simboliza natura, caracterul, atitudinea sau esența acesteia. Un nume este mai mult decât un simplu nume.

De aceea, schimbările de nume erau atât de importante în Vechiul Testament. Când Dumnezeu i-a schimbat numele lui Iacov în Israel, nu a fost pentru că Dumnezeu s-ar fi săturat de numele Iacov, ci pentru că viața și natura acestui om urmau să fie transformate. Iacov înseamnă manipulator, înșelător, șiret, mincinos etc., ceea ce Iacov chiar era, dar, după ce s-a luptat cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, adică „cel care se luptă cu Dumnezeu” sau, poate mai bine spus, Prințul lui Dumnezeu.

În Geneza 5 apare o genealogie aparent nesemnificativă a lui Adam. Realizăm că aceasta este importantă, deoarece se referă la linia lui Iisus (vezi Luca 3), dar de ce își ia autorul timp să menționeze toate detaliile fiecărui individ?

• Adam: om
• Set: desemnat
• Enos: muritor, slab sau mizerabil
• Chenan (Cainan): durere, tânguire, elegie
• Mahalaleel: Dumnezeul binecuvântat (din Mahalal: binecuvântat sau laudă | El: nume pentru Dumnezeu)
• Iared: „se va coborî” (din verbul care înseamnă aceasta)
• Enoh: început sau învățătură
• Metusala: moartea sa va aduce (din Meth: moarte | Shalach: a aduce/a trimite)
• Lameh: disperat (rădăcina acestui cuvânt este sursa cuvântului englez lament sau lamentație)
• Noe: mângâiere, odihnă (din Nacham: a aduce alinare sau mângâiere)

Ceea ce poate părea o listă nesemnificativă de nume devine o imagine incredibilă a Evangheliei lui Hristos:

Omul
este desemnat
muritor,
în durere; (dar)
Dumnezeul binecuvântat
se va coborî,
învățând că
moartea Sa va aduce
celor disperați
mângâiere, odihnă.

Când citești semnificația numelor (așa cum ar fi înțeles-o un evreu care enumeră genealogia), vezi cum Dumnezeu, chiar de la început, a țesut o imagine a venirii lui Mesia chiar și în numele/linia genealogică a primilor zece oameni prin care avea să fie născut Hristos.

Dumnezeu cu adevărat te-a iubit încă de dinainte să exiști, căci iată, deja îți pregătea mântuirea. Lasă-te cu bucurie cucerit de o dragoste așa de mare. O dragoste care străbate întreaga istorie a omenirii ca să ajungă la tine. Ce taine superbe se ascund în Dumnezeu! 

Emanuel – fântâna!
C. S.

„Ceea ce face deșertul să fie frumos e că undeva ascunde o fântână.” (Antoine de Saint-Exupery)

Nașterea ta – ascunsă de ochii lumii.
Învățătura ta – ascunsă priceperii omenești.
Identitatea ta – ascunsă până ai trimis Vântul.
Natura ta – încă în dezbateri: cât om, cât Dumnezeu?
Puterea ta – ascunsă de minciunile crezute.
Slava ta – ascunsă după norii de frică, până când vei veni pe nori.
Șoapta ta – ascunsă în cămara rugăciunii.
Prezența ta – ascunsă în aproapele meu.
Urmarea ta – ascunsă puterii mele.
Iubirea ta – atât de ascunsă după rușinea că sunt gol.

Lumea asta e încă frumoasă, Emanuel,
că ai săpat în ea adânc,
cu carnea ta
o fântână a nădejdii
ascunsă pe veci numai celor ce n-au nevoie.