Maria, te-ai gândit?

Se pare că Maria era, într-adevăr, o femeie care se gândea mult la Scriptură. Am vorbit deja într-o meditație anterioară despre faptul că ea trebuie să fi fost o anormal de bună cunoscătoare a textelor sfinte, atât pentru faptul că era femeie, cât și pentru vârsta ei fragedă (pentru că compune din memorie o cântare de laudă din versete din toate tipurile de literatură din Vechiul Testament, la care adaugă și câteva de compoziție proprie). Iar atunci când păstorii îi aduc la cunoștință ceea ce a spus îngerul despre Prunc, reacția ei este cât se poate de naturală: Maria cade pe gânduri. Ea va păstra pentru toată viața acele cuvinte în inima ei și, imersată în Scripturi, va căuta să le cunoască semnificația în profunzimea lor.

Le-a înțeles Maria pe toate cu privire la viața pe care urma să o ducă Fiul ei? Cu siguranță nu. Dar avea, totuși, o înțelegere mult mai avansată decât restul oamenilor. Cu toate astea, Iisus cu siguranță a surprins-o de-a lungul vieții, într-una din instanțe în mod neplăcut, atunci când vine împreună cu frații Lui să Îl viziteze, iar Iisus spune clar că familie îi sunt cei care fac voia Tatălui. Trebuie s-o fi durut-o pe Maria replica asta. Nu a înțeles pe moment, dar avea să înțeleagă mai târziu.

Bucuria vestirii nașterii lui Mesia cuprinde în ea întregul plan al mântuirii. Cuprinde și crucea, cuprinde și durerea; cuprinde și rușinea, dar și glorioasa înviere.

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.” – Evrei 12:2-3

Care era această bucurie pentru care Iisus le-a îndurat pe toate? Împăcarea omenirii cu Dumnezeu.

La fel suntem și noi îndemnați ca, atunci când trecem prin suferințe, să privim la bucuria veșniciei cu Dumnezeu care ne stă înainte și să prindem curaj pentru a trăi în verticalitate prin perioadele dificile ale vieții.

Statisticile ne spun că în perioada sărbătorilor, rata sinuciderilor crește. Bombardați de reclame și imagini ale familiilor, caselor, cadourilor și meselor perfecte, e ușor să ne pierdem speranța privind la toate felurile în care realitatea noastră nici măcar nu se apropie de ele. Mulți se simt în această perioadă mai singuri ca niciodată.

Și tocmai ei sunt mai aproape de Împărăția cerurilor decât toți ceilalți, dacă își realizează neputința și Îl cheamă pe Iisus să-i locuiască. Inima lor va străluci mai frumos ca toate luminițele din cele mai estetice decorațiuni de Crăciun.

E o binecuvântare să ne conștientizăm golurile, iar adesea, golurile lăsate de lipsa posesiunilor exterioare sunt buni catalizatori pentru a ne conștientiza golurile interioare. Fericiți cei care și le descoperă, pentru că Dumnezeu așa creează: din nimic. El își poate face lucrarea doar cu cei care își admit golurile și le aduc la El pentru a fi umplute.

Întrebări pentru reflecție:

Ești întristat acum în ajunul Crăciunului? Enumeră aici toate golurile din viața ta care te întristează (lipsuri de toate felurile: materiale, relaționale, de sănătate, spirituale).

Adu-le acum înaintea Domnului și cere-i Lui să umple acele goluri așa cum numai El știe să o facă. Mărturisește-I dorințele tale cu privire la cum ai vrea să fie umplute, dar încredințează-te în toate voii Lui, chiar dacă ea s-ar putea să arate diferit de visurile tale.