Avea probabil în jur de 16 ani, mai degrabă adolescentă decât femeie. Miraculoasa sarcină urma să îi aducă mari probleme în viitor. Era doar logodită si vai, ce aspră era legea cu cele aflate în situația ei. Cum ar fi putut spune că e imaculată? Ar fi crezut-o cineva? Dar pentru Maria nu a mai contat ce va spune lumea. Ea a fost înștiințată de înger. De sute de ani nu mai văzuseră oamenii îngeri. Nu mai contau nici asprele necazuri ce o pândeau, nici părerile celorlalți. Dumnezeu îi vorbise.
La o bună bucată de drum depărtare, o rudă de-a ei primește cu nemărginită bucurie vestea că a rămas însărcinată. Înaintată în vârstă și fără a avea copii, femeii acesteia i se ridică în sfârșit stigma. Zeci de ani mai târziu rugaciunile îi sunt ascultate. Cum era oare să fii o femeie sfântă, să trăiești în frică de Dumnezeu, și totuși toți să te arate cu degetul ca fiind pedepsită pentru că erai stearpă. Toți să te bănuiască de păcate ascunse. Prea puțini să-ți înțeleagă durerea. Prea puțini să aprecieze trăirea ta în neprihănire în mijlocul dureroasei frângeri în care te aflai de atâta vreme.
O femeie prea tânără, a cărei sarcină avea să fie o pricină de poticnire pentru oameni și una prea batrână, a cărei sarcină îi ridica rușinea înaintea lumii. Două situații atât de diferite, dar două femei atât de asemănătoare. Da, ele aveau vârste diferite, statut diferit, veneau din orașe diferite și cu siguranță se învârteau în alte cercuri sociale. Dar aveau ceva mai prețios în comun. Erau femei neprihănite! Erau iubitoare de Dumnezeu și împlinitoare de Lege. Erau, de asemenea, și rude.
Și Maria merge la Elisabeta. Tânăra aceasta are suficientă înțelepciune ca să vadă dincolo de opiniile oamenilor vis-a-vis de rudenia ei. Elisabeta e femeia la care aleargă mama Domnului Iisus. Maria vede dincolo de aparențe, ea vede esența. Ea recunoaște în Elisabeta un model de trăire sfantă în mijlocul anilor de stigmă. Ani care îi stăteau și ei înainte (dintr-un motiv diferit, poate chiar mai puternic). O stigmă de asemenea nefondată, la fel cum a fost și în cazul Elisabetei. Maria merge să învețe perseverența în neprihănire atunci când ești cu anii arătată cu degetul. Maria merge să învețe frumusețea unui caracter care trăiește în frică de Dumnezeu, nu în frică de oameni.
Ce deosebită este această întâlnire! Dispar barierele de vârstă, de clasă socială și de statut marital. Maria și Elisabeta ne învață cum se construiesc poduri între generații. Observăm în textul Scripturii că ceea ce le unește este dragostea pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui. Ingredientul secret pentru relațiile sănătoase dintre femei (și oameni în general) este prezența lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt între ele!
Maria o găsește pe Elisabeta însărcinată. Mergand să ceară îndrumare este întâmpinată de MIRACOL. Și înțelege dintr-o privire: Dumnezeu are ultimul cuvânt, nu oamenii . Poate că pântecele proeminent al Elisabetei i-a amintit de Sara, mama națiunii evreiești. Ce altă femeie a mai zămislit la o vârstă așa de înaintată? Nu este nevoie de explicații, Maria vede cu ochii ei răscumpărarea pe care Dumnezeu o face Elisabetei. Oricât de grea urma să îi fie viața, oricât de stigmatizată, la vremea potrivită Dumnezeu o va îndreptăți. Nu mai este loc de alte cuvinte între ele, doar de laude la adresa unui Dumnezeu ale cărui căi sunt așa de misterioase și ale cărui bunătăți nu s-au sfârșit.
Mariei și Elisabetei nu le pasă că una este îmbrăcată mai bine și are o casă mai frumoasă. Diferențele dintre ele devin irelevante. Ele s-au întâlnit să povestească și să se bucure de lucrurile care contează cu adevărat: marile lucrări pe care Dumnezeu le facea în viața fiecăreia. Amândouă sunt exemple de smerenie. Elisabeta, mai înaltă în statut și mai înaintată în vârstă îi dă întâietate Mariei pentru harul pe care Dumnezeu i l-a arătat. Maria răspunde aducând laude Domnului, știind prea bine că nu este deloc meritul ei.
Niciuna nu se uită de sus la cealaltă, ci amândouă se uită în sus spre Cel care merită toată slava!
0 Comments